Întrebuințări minunate ale BICARBONATULUI DE SODIU în GRĂDINĂ! Nu vei mai renunța la el după ce vei vedea ASTA…

Bicarbonatul de sodiu este atât de folositor, încât nu am găsit încă un spațiu din casă unde să nu îl folosesc. Acesta te scapă de micile insecte care apar pe rădăcinile trandafirilor, elimină mirosul de usturoi și curăță excelent suprafețele din casă.

Dar haideți să ne concentrăm la utilizarea acestuia în grădină, pentru că tot a început sezonul!

1. Bicarbonatul de sodiu îndulcește roșiile
Presară puțin bicarbonat de sodiu la rădăcina roșiilor, pentru a le reduce aciditatea și a le face mai dulci.
2. Bicarbonatul de sodiu face plantele să înflorească mai repede
Vei vedea că după ce vei folosi bicarbonat pentru florile tale, vor fi mai frumoase ca niciodată. Dizolvă o lingură de bicarbonat la un litru de apă și pulverizează pe flori. Efectul este garantat.
3. Alungă melcii
Folosind bicarbonatul de sodiu, vei ține melcii departe de plantele tale. Presară puțin bicarbonat la colțurile grădinii și problema s-a rezolvat.
4. Pesticid organic
Bicarbonatul de sodiu ține la distanță păduchii. Încearcă acest preparat:
Ingrediente:
• O lingură bicarbonat de sodiu
• Un sfert de ceașcă ulei
Adaugă două linguri din acest preparat la o ceașcă de apă și pulverizează pe plante.
5. Deodorizant
Adaugă bicarbonat de sodiu în îngrășământ pentru a elimina mirosul neplăcut.
6. Curăță vasele de lut
Bicarbonatul de sodiu este un ingredient la îndemână ce te ajută să cureți vasele de lut din curte. Presară bicarbonat pe recipiente și folosește o cârpă moale pentru a îndepărta mizeria.
7. Menține pământul proaspăt
Pune un strat de bicarbonat de sodiu în ghiveci, după care toarnă pământ.
8. Prelungește viața florilor proaspăt tăiate
Pachețelele atașate florilor nu sunt chiar cea mai bună opțiune atunci când vine vorba de menținerea prospețimii florilor. Mai degrabă optează pentru bicarbonat de sodiu.
9. Scapă de furnici
Prepară un amestec din oțet și bicarbonat, pulverizează în zonele invadate de furnici și ai scăpat de ele pentru totdeauna! Poți pulveriza chiar și la baza copacilor pentru a-i feri de invadarea rozătoarelor.

Crezi sau nu, folosește lămâi înghețate și ia-ți ADIO de la DIABET, TUMORI și OBEZITATE!

Nu o să va vină să credeţi ce poate face lămâia îngheţată!

Când te gândeşti la alimente congelate, probabil că nu te vei gândi la lămâi îngheţate. Cu toate acestea, o mama a spus că a îngheţat lămâi în mod regulat şi că sună cu siguranţă interesant.

Lămâile conţin limonoide, iar acestea sunt compuşi naturali ai fructelor citrice. Limonoizii sunt capabili să inhibe creşterea atât a ER +, cât şi a ER-celulelor cancerului de san.

Această descoperire dovedeşte cu siguranţă cât de sigure sunt citricele. Acestea sunt benefice pentru sănătate şi pentru prevenirea cancerului de san. Mai mult, aceastea dovedesc importantăconsumării de fructe pentru reducerea riscului de cancer mamar.

Nu trebuie să utilizaţi doar interiorul unei lămâi, ci întregul fruct împreună cu pielea. Cu siguranţă are beneficii uimitoare şi un miros atât de plăcut, mai ales. Este foarte important (ATENŢIE!) să folosiţi doar lămâi organice. Spălaţi-le bine şi puneţi-le în congelator. Când sunt complet îngheţate, le puteţi scoate din congelator. Apoi, începeţi să râdeti lămâia, împreunăcu pielea.

Lămâia rasă poate fi folosită în salate, supe, la sosuri de paşte, la cerealele de dimineaţă sau chiar şi la îngheţată. Puteţi să le utilizaţi în aproape orice şi mâncarea dvs. va fi mult maigustoasă.

Cum poate o lămâie îngheţată să fie atât de benefică pentru sănătate?

Lămâile pot trata cancerul:

Terapia cu lămâie a fost dovedită că este de zece mii de ori mai bună şi mai puternică decât chimioterapia pentru tratarea cancerului. Şi ceea ce este mult mai bine, este faptul că nu provoacă toate efectele secundare ale chimioterapiei care epuizează organismul.

Medicamentul utilizat în mod obişnuit în chimioterapie este Adriamicina, iar efectele lămâii sunt mult mai puternice în inhibarea creşterii celulelor canceroase.

Studiile au arătat că lămâia este capabilă să distrugă celulele maligne ale 12 tipuri de cancer. Acestea includ pancreasul, plămânul, prostată, colon şi cancerul de san.

Ce este un fapt chiar mai bun este faptul că, deşi lămâia distruge celulele canceroase, nu afectează celulele sănătoase că chimioterapia.

Şi, va veţi bucură de gustul şi mirosul sau, în timp ce chimioterapia are efecte secundare oribile asupra întregului corp.

În plus, coajă de lămâie este bogată în vitamine. Acesta conţine de fapt mai multe vitamine decât sucul. Partea tristă este că nu foarte mulţi oameni sunt conştienţi de acest lucru, aşa că risipesc coajă de lămâie.

Aceste vitamine ajută la curăţarea organismului prin scăderea toxinelor şi a deşeurilor.

Alte beneficii ale lămâii congelate:

Lămâia are proprietăţi antimicrobale care lupta împotriva bacteriilor, viermilor şi paraziţilor care atacă organismul. Ele pot trata chisturile şi tumorile.

Acesta va reduce riscul de boli de inima şi accident vascular cerebral prin reglarea tensiunii arteriale ridicate.

Mai mult, reduce stresul şi toate tulburările nervoase, deoarece acţionează că un antidepresiv.

Prin urmare, nu trebuie să pierdeţi o altă zi fără consumul de lămâi. Acesta va menţine cu siguranţă organismul dumneavoastră într-o sănătate perfectă şi va lupta împotriva tuturor bacteriilor, infecţiilor şi a bolilor care atacă sistemul imunitar.

Se întâmplă în România! O femeie n-a lăsat-o să stea jos în autobuz, deși era însărcinată în 9 luni, așa că gravida a făcut cel mai neașteptat gest. A stârnit sute de comentarii

Această gravidă a dat naștere la sute de comentarii după ce a făcut ceva complet neașteptat când în autobuz nu i s-a oferit locul. Era însărcinată în nouă luni și le-a dat o lecție despre RESPECT și OMENIE tuturor celor prezenți în mijlocul de transport în comun.

Puține femei gravide ar fi avut curaj să își ceară dreptul de a sta pe scaunul special amplasat pentru gravide, darămite să facă acest gest față de persoanele nepoliticoase care nu îi oferă locul. Vezi textul publicat pe pagina Andreea G. pe facebook și spune-ne părerea ta:

Am primit la un moment dat o felicitare pe care scria ( pe langa altele ) : „sa ramai la fel de spirituala” . M-am bucurat ca ma percep oamenii astfel. Cred ca se datoreaza faptului ca am viteza de reactie la replici…cum am si la volan ( nu sunt foarte atenta, dar reactionez repede).
Well…azi am asteptat in liniste sa se elibereze un loc in autobuz. Nu s-a eliberat asa ca m-am dus spre locurile rezervate.
– Va rog frumos sa ma lasati sa stau jos!
– … Poftim?
– Va rog frumos sa ma lasati sa stau jos!
– De ce?
– Pentru ca stati pe un loc rezervat ( si ii arat spre desenele alea ce infatiseaza un batran cu un baston si o doamna cu un copil in brate) , pe care as vrea sa ma asez eu.
– Nu vezi ca sunt pentru oameni batrani si mame cu copii?
– Presupun ca se pun si copiii din burta. Al meu ar vrea ca ma-sa sa stea jos.
– …..( ignore total)
… am mai stat putin si m-am uitat la ea. Maxim 45 de ani, maxim.
– Ati luat pensia luna asta?
– Ce?
– Ati luat pensia?
– Mi se pare ca esti cam nebuna.
– Si inca nu ati vazut nimic.Pai daca nu ati luat pensia inseamna ca nu sunteti batrana, deci singura conditie ca sa puteti sta aici ar fi sa aveti un copil in brate. Hai ca va ajut eu.
– …. ( strambaturi si priviri in directia opusa )
– Pentru urmatoarele 30 de minute o sa va iubesc ca pe mama. Si o sa ma port in consecinta. Va avertizez ca sunt gravida in noua luni dar m-am ingrasat mai mult decat ar fi trebuit. Fac o fapta buna si va ajut: va las sa ma tineti in brate, daca tot va doriti asa de mult locul asta rezervat.
A crezut ca glumesc, eu m-am dus sa ma asez. S-a ridicat si cred ca m-a injurat ( sau ceva de genul ).
Un pusti de pe undeva radea, in rest toti se uitau la mine ca la circ.
Trist e ca lumea era socata de atitudinea mea si nu a alora de pe scaune.
Ma rog, m-am si distrat putin.

Sursa: Fb Andreea Gheorghițescu

CLĂTITE CU CAȘCAVAL ȘI VERDEAȚĂ! De când am primit această rețetă de la bunica, o fac aproape în fiecare săptămână. Familia mea, pur și simplu, le adoră! Iată cât de ușor se prepară…

2 ouă
1 pahar făină
150 gr caşcaval
1 legătură pătrunjel
2 pahare lapte
1 plic praf de copt
1 linguriţă zahăr
1 linguita sare
1 linguriţă ulei
50 gr unt
1 căţel de usturoi

Se prepară astfel:

Speli pătrunjelul şi îl tăi cât poți de mărunt, apoi razi cascavaul pe răzătoarea mică.
Adaugi într-un bol ouăle împreună cu sarea şi le baţi foarte bine. Adaugi apoi zahărul şi continui să mixezi până obţii o spumă. Adaugi apoi laptele şi untul topit, însă ai grijă să nu fie fierbinte.

Treptat incorporeazi făina pe care ai amestecat-o în prealabil, cu praful de copt. Adaugi apoi caşcavalul, verdeaţa şi usturoiul pisat foarte bine.
Iar în final ungi o tigaie pentru clătite cu uleiul vegetal şi le prepari în mod normal.
Serveşte clătitele cu caşcaval ras pe deasupra şi cu o lingură de smântână.

Citeste si:
Nu ai mâncat în viața ta așa bunătăți! GOGOȘI LA CUPTOR, mai sănătoase și gustoase decât cele CLASICE. Iată cum se prepară…


Ingrediente:
350 g făină
180 ml lapte călduţ

10 g drojdie uscată
1 lingură unt nesărat
80 g zahăr
1 ou
1 vârf de linguriţă nucşoară
1/2 linguriţă sare

Pentru glazură (opţional):
zahăr pudra vanilat
glazură de ciocolată
Mod de preparare:
1. Pune o treime din laptele călduţ într-un castron mare.Se sfărâma drojdia înăuntru şi lasă să stea 5 minute. Într-un bol mic, combină restul de lapte cu zahărul şi unt. Adaugă în bolul mare, amestecă. Adaugă şi oul, amestecă până la omogenizare.
2. Adaugă treptat făină, nucşoară şi sarea şi amestecă până la omogenizare. Dacă aluatul format e lipicios, mai adaugă făină până când nu mai e.
3. Frământă aluatul pe o suprafaţă pudrată cu făină, timp de 5 minute/până când aluatul e maleabil, elastic. Formează o “bilă” mare din el, pe care pune-o într-un vas uşor uns cu ulei (că să nu se lipească de el), acoperă cu folie alimentară şi lasă-l la crescut, până se dublează.
4. Întinde aluatul cu un sucitor, nu îl lasă foarte gros deoarece în cuptor îşi va dublă/triplă mărimea.
5. Cu un pahar normal decupează gogoşile. Dacă vrei să faci din acelea cu gaură, e simplu: cu un păhărel de ţuică sau cu un capac de ruj/dop de sticlă decupezi şi centrul gogoşii.
6. Preincalzeste cuptorul la temperatura mare. Pune o hârtie pergament pe o tavă, pune gogoşile pe ea. Acoperă cu un prosop curat şi lasă aşa 45 de minute.
7. Da gogoşile la cuptor 7-10 minute (să verifici să nu se ardă). Scoate-le, lasă-le la răcit 5 minute şi apoi acoperă-le în glazură de ciocolată sau, mai simplu, presară zahăr pudradeasupra.

Comuna din România pentru care oamenii abandonează orașele. Cât costă o locuință aici:

Comuna din România pentru care oamenii abandonează orașele. Cât costă o locuință aici:

Curată şi cochetă, comună Ciugud, din Albă, poate fi un model pentru orice oraş. Sute de tineri s-au mutat în ultimii ani acolo, atraşi de condiţiile de trăi.

Toate casele au utilităţi, drumurile sunt asfaltate, iar preţurile sunt încă mici. O locuinţa porneşte de la 30.000 de euro, bani în care este inclusă şi liniştea, spun orăşenii care fug de zgomot.

Cine ajunge în Ciugud, judeţul Albă crede că a nimerit în altă ţară, într-o comună cu străduţe îngrijite şi asfaltate, apă, canalizare, curent şi chiar internet wireless. Nu e de mirare cămulţi orăşeni s-au mutat aici.

Câţiva tineri au renunţat la viaţă agitată la oraş acum 5 ani. Au toate facilităţile şi nu le lipseşte nimic.

Florina Guzuna, localnic Ciugud: „Satul e curat, zona curată, facilităţi care poate sunt mai bine că în oraş. Apă, gaz, canalizare, în comună internetul gratuit. Mult mai acceptabil că înoraş.”

După ce a trăit la oraş 46 de ani, un domn a vândut tot şi s-a mutat la Ciugud.
Ioan Avram: „E foarte aproape de oraş şi are condiţii foarte bune de confort, drumuri, canalizare toate lucrurile. Am avut două apartamente le-am vândut şi ne-am mutat la ţară. Ai aer curat, ai o roşie proaspătă în grădina ai tot ce vrei.”
Ana Maria Tiuc: „Când am cumpărat noi în 2007 era undeva la 8-9 euro pe când în Albă şi la ieşire din Albă 30,40, 50 de euro mp. S-a populat foarte mult că deja se unesc satele, când am cumpărat noi era parcele aşa de cucuruz. Se unesc satele, urmează să se facă o grădiniţă cu program prelungit pentru copii, clar se investeşte şi în tineret.”
Autorităţile din Ciugud au modernizat comună după ce au accesat fonduri europene: peste 20 de milioane de euro, adică bugetul comunei pe următorii 100 de ani.

Gheorghe Damian, primar Ciugud: „Avem standarde de viaţă la fel că şi la oraş. în plus faţă de oraş avem o linişte. Au crescut şi preţurile terenurilor undeva la 15 euro mp. Nu există casă încomună Ciugud care să nu aibă toate utilităţile să nu aibă asfalt la stradă.”
În scurt timp la Ciugud va fi amenajat un teren de golf modern şi o grădiniţă.

Sursă: stirileprotv.ro

Veşti bune! STATUL român oferă BANI persoanelor care îşi construiesc o casă sau o renovează. Iată DOCUMENTELE necesare:

Veşti bune! STATUL român oferă BANI persoanelor care îşi construiesc o casă sau o renovează. Iată DOCUMENTELE necesare:

Circa 10.000 de români pot beneficia de bani pentru construirea de locuinţe noi sau renovarea cu materiale ecologice prin programul “Casa Verde” şi “Casa Verde Plus”, lansate în consultare publică, scrie Antena1.

”În acest mandat, am vrut să punem în România nişte măsuri concrete prin care să stimulăm o tranziţie către economia verde. Ori economia verde înseamnă că avem mediul în centru creşterii economice. Programul Casa Verde Plus atinge un domeniu important pentru că materialele de construcţii au o amprentă de carbon mare, în general. O casă ecologică este mult mai ieftină”, a spus Cristiana Paşca-Palmer.

“Casa Verde Plus vine şi completează şi cu subvenţii pentru materiale de construcţie ecologică, pentru sisteme de izolaţie a casei cu materiale ecologice. Programul integral are 198 milioane de lei, dintre care 93 de milioane sunt pentru programul clasic, de înlocuire a sistemelor de încălzire şi 45 milioane lei pentru partea de materiale de construcţie ecologică. Pentru persoanele fizice, banii alocaţi prin program ar putea ajunge pentru circa 10.000 de persoane. O persoană fizică poate primi o finanţare de 6.000 de lei pentru achiziţia unor panouri solare care să asigure apa caldă menajeră, adică 100% din costuri. În cazul achiziţiei unei pompe de căldură, finanţarea ajunge la 8.000 de lei, adică 70-80% din costurile totale pentru că panourile solare vor putea fi finanţate în proporţie de 100%. Asociaţiile de locatari nu vor putea, încă, să acceseze acest program pentru că este o interpretare juridică din cauza căreia nu o pot face. Lucrăm şi la aceasta”, a precizat ministrul Mediului.

Conform ghidurilor aflate în dezbatere publică, proiectele finanţate prin “Casa Verde Plus” vor include, pe lângă sistemele de încălzire, optimizarea energetică prin folosirea de materiale cu amprentă redusă de carbon, sisteme de acoperişuri verzi, sisteme de eficientizare a consumului de resurse şi sisteme de iluminat ecologice.

În ceea ce privește dosarul de finanțare ce va trebui depus la AFM, propunerea de act normativ aflată în consultare publică prevede necesitatea următoarelor documente:

– cererea de finanțare nerambursabilă (original);
– o declarație pe propria răspundere a solicitantului (în original);
– actul de identitate al solicitantului (copie);
– extrasul de carte funciară pentru informare (emis de maximum 30 de zile) sau extrasul de carte funciară pentru – autentificare ce atestă dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra terenului și casei unde se implementează sistemul de încălzire (original);
– documentul eliberat de autoritatea publică locală, care atestă adresa imobilului, în situația în care adresa de implementare din cererea de finanțare diferă de cea din extrasul de carte funciară;
– copia cărții funciare și extrasul de carte funciară individuală;
– pentru imobilele deținute în coproprietate se va depune o declarație notarială, semnată de toți coproprietarii, din care să reiasă că pentru imobilul respectiv se va depune o singură cerere de finanțare, precum și persoana solicitantă;
– certificatul de atestare fiscală privind plata obligațiilor la bugetul local, emis pe numele solicitantului (original) de organele competente teritorial;
– în cazul în care domiciliul solicitantului este diferit de locul de implementare, se va depune și certificatul de atestare fiscală privind plata obligațiilor la bugetul local, emis pe numele solicitantului (original), eliberat de către organele competente din zona implementării proiectului;
– certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul de stat, emis pe numele solicitantului, de către unitatea teritorială a Fiscului (original);
– certificatul de cazier judiciar emis pe numele solicitantului, eliberat de către organul teritorial al Ministerului Afacerilor Interne (original);
– o adeverință privind existența contului bancar al solicitantului finanțării, emisă de o bancă comercială, sau extrasul de cont.

Sursă: A1

Aceste imagini au impresionat toată planeta. Iată ce se ascunde pe fundul Mării Negre! „Le căutăm de zeci de ani”

Aceste imagini au impresionat toată planeta. Iată ce se ascunde pe fundul Mării Negre! „Le căutăm de zeci de ani”

În timp ce studia adâncurile Mării Negre, anul trecut, o echipă de oameni de știință a făcut o descoperire surprinzătoare, una pe care nici măcar nu o căuta, după cum scrie National Geographic.

Grupul investiga efectele schimbării nivelului apei mării asupra comunităților de oameni primitivi, însă după ce camerele de luat vederi subacvatice au captat imagini de la mare adâncime din Marea Neagră a înțeles imediat de ce grecii antici au numit această întindere de apă „Marea Ostilă”. Pe fundul ei, în străfunduri, zac răspândite nenumărate epave, alături de acestea putând exista, încă nedescoperite, mii de alte ambarcațiuni vechi de secole.

Ideea descoperirii acestor epave era departe de ceea ce aveau în plan membrii echipei proiectului Maritime Archaeology Project (MAP) la momentul în care s-a început monitorizarea fundului mării din apropierea coastelor Bulgariei. Expediția MAP, realizată de arheologi marini din Europa și Statele Unite, avea ca misiune principală analizarea modului în care schimbarea nivelului apei a afectat vechile comunități umane de la finalul ultimei epoci glaciare, în urmă cu circa 12.000 de ani.

Odată cu încălzirea Pământului și topirea gheții, nivelul apelor a crescut, iar apa din Mediterana s-a revărsat în Asia Minor ducând la apariția Mării Negre. În timp ce studia aceste schimbări de mediu, echipa MAP care utiliza vehicule controlate de la distanță (ROV) a dat peste prima dintre epavele care zac neatinse pe fundul acestei întinderi de apă.

Între timp, cu ajutorul echipamentelor subacvatice avansate, au fost identificate peste 40 de epave a căror vechime se întinde pe o perioadă de circa un mileniu. Cea mai veche dintre acestea provine din urmă cu 800 de ani, din timpul Imperiului Bizantin, iar mare parte dintre celelalte au fost construite pe vremea când Marea Neagră se afla sub control otoman, din secolele al XIV-lea — al XIX-lea.

Navele le oferă istoricilor noi perspective asupra rețelelor comerciale care au unit așezările din Europa de partenerii lor din est, mai arată sursa citată. Înfruntarea Mării Ostile pentru a aduce în orașele europene cereale, vite, vin și materiale textile era, în mod evident, un demers periculos, după cum relevă dovezile descoperite.

Printre epavele identificate în Marea Neagră se află și o corabie venețiană, unul dintre cele mai bune exemple ale diversității medievale, care s-a scufundat cel mai probabil în secolul al XIII-lea. Luminile unui ROV au dezvăluit duneta cu caracter distinctiv a navei, epava fiind identificată drept o „cocha” sau o „navă rotundă”. În cazul în care se adeverește teoria potrivit căreia aceasta a fost utilizată în timpul Imperiului venețian, ea s-ar fi putut scufunda în timpul epocii de aur venețiene — perioada în care Marco Polo a realizat celebrele sale aventuri.

De mare interes pentru oamenii de știință sunt artefactele. În majoritatea oceanelor, frânghiile și scondri sunt deteriorați rapid de apele bogate în oxigen, însă în Marea Neagră acest gaz este total absent la adâncimi de peste 500 de picioare, iar rămășițele fragile au fost perfect conservate.

Arheologii au bănuit multă vreme că sute, poate chiar mii, de epave zac astfel conservate pe fundul mării, însă numai câteva proiecte care au primit o finanțare solidă, precum MAP, beneficiază de tehnologia necesară pentru a capta imagini la adâncimi atât de mari.

În 2016, epava unei nave datând din secolul al II-lea a fost descoperită în Marea Neagră de către reprezentanți ai „Societății de arheologie subacvatică” din Bavaria (Bavarian Society for Underwaterarchaelogy — BSfU), Germania, care doresc să sprijine autoritățile tulcene pentru a înființa primul centru de cercetări arheologice subacvatice din România. În aceasta au fost găsite mai multe amfore.

„Am scăpat de pușcărie și am ajuns să locuiesc la Liliana. Ea se născuse cu un picior mai scurt. Din cauza asta, la 25 de ani era încă nemăritată. Am luat-o eu de nevastă, însă ce s-a întâmplat la scurt timp avea să mă marcheze pe viață”

„Am scăpat de pușcărie și am ajuns să locuiesc la Liliana. Ea se născuse cu un picior mai scurt. Din cauza asta, la 25 de ani era încă nemăritată. Am luat-o eu de nevastă, însă ce s-a întâmplat la scurt timp avea să mă marcheze pe viață”

Am avut o copilărie tristă și nici viața de adult nu se anunța altfel, mai ales după ce m-am înhăitat cu niște indivizi dubioși și am ajuns în pușcărie. în ciuda perspectivelor deloc luminoase, Dumnezeu s-a îndurat de mine și mi-a sos-o în cale pe Liliana, femeia care avea să mă aducă pe calea cea dreaptă. Datorită ei am acum o familie și sunt fericit.

Norocul nu mi-a fost prieten bun multă vreme după ce m-am născut. Mama nu muncise niciodată, a făcut cinci copii, iar după ce tata și-a pus picioarele la spinare și a plecat în lume, am trăit o vreme din mila vecinilor. Din păcate, după un timp, ne-am trezit cu toții luați pe sus de acasă și duși la cămin. N-am mai știut nimic de mama ani de zile, n-a venit niciodată să ne vadă la cămin, cum făceau alți părinți.

La un moment dat, am auzit-o pe una dintre profesoare șoptindu-i alteia că mama s-ar fi recăsătorit și ar fi început o viață nouă. Atunci eram prea mic ca să pot afla dacă era adevărat. Peste ani de zile abia, mi-am pus în minte s-o caut și s-o întreb de ce nu i-a mai păsat de noi. în timp, frații mei mai mici au fost înfiați de niște străini și n-am mai putut păstra legătura cu ei. Am sperat că le e bine acolo unde sunt și că, într-o bună zi, când vor crește, își vor aminti de mine și se vor întoarce să mă caute.

După ce am împlinit 18 ani, am stat o vreme într-o locuință a statului, împreună cu încă trei băieți, am muncit, iar apoi m-am înhăitat cu cine nu trebuie și am ajuns la închisoare, condamnat pentru furt, trei ani. Eu am picat ca prostul, iar ceilalți „tovarăși” ai mei s-au lepădat de mine și au spus că eu am fost capul răutăților. Nu știu la ce mă așteptam din partea lor…

La pușcărie, am avut într-un fel noroc, am fost repartizat la bucătărie și acolo l-am cunoscut pe nea Fane, care fusese bucătar pe un vas, dar îi făcuseră cu ochiul câteva lucrușoare de valoare ale unor pasageri – un ceas de aur și niște bijuterii – și așa și-a mâncat omenia, iar căpitanul l-a dat pe mâna polițiștilor. Căpitanul îl scăpase de câteva ori, nea Fane era un bucătar iscusit, dar nu se putea abține când vedea ceva frumos. Cum ceasul aparținea unui tip bogat, dar inflexibil, căpitanul a fost silit să-l dea în vileag.

Câte n-am învățat de la nea Fane! Uneori, după ce toată lumea se ducea la culcare, gătea din resturi niște minunății și ne delectam amândoi. Tot în perioada aceea, l-am cunoscut însă și pe Dobrin, un recidivist înrăit, care cam făcea legea printre deținuți și care a reușit să mă atragă de partea lui.

După ce nea Fane a ieșit, Dobrin a pus stăpânire pe mintea mea și mă manevra după bunul lui plac. Ne distram deseori bătându-ne joc de alți deținuți, umilindu-i și punându-i să muncească în locul nostru. Unii băieți îmi erau chiar simpatici, m-aș fi împrietenit cu ei, dar lor ajunsese să le fie frică de mine. într-o zi, unul a avut curajul să-mi spună printre dinți: „Păcat de tine, ești om bun, o să te nenorocească monstrul ăsta!”. Mulți deținuți aveau soții, iubite, își scriau scrisori, veneau să-i vadă, iar eu mă simțeam foarte singur.

— Lasă, bă, că ți-o prezint pe sora mea, Liliana. 0 să-ți scrie ea câte scrisori vrei, și-așa n-are ce face pe-acasă, e fată bătrână… Așa o să-ți mai treacă și ție timpul pe-aici, o să vezi!

Peste câteva zile, am primit o scrisoare cu o poză în ea. Liliana era o fată drăguță, delicată, n-ai fi zis în rup-tul capului că ar putea fi rudă cu Dobrin. Mi-a plăcut mult chipul ei blând, mi-a plăcut și ce mi-a scris, așa că am început să-i răspund la scrisori. Pe nesimțite, am prins drag de ea și abia așteptam s-o văd în carne și oase. N-am îndrăznit s-o chem să mă viziteze, locuia într-o comună îndepărtată.

Cu puțin timp înainte să fiu eliberat, Liliana mi-a scris că mă poate găzdui și mă poate ajuta să-mi găsesc ceva de lucru în comuna lor. Dobrin mai avea încă vreo cinci ani de pedeapsă, așa că l-am lăsat la închisoare și am plecat la sora lui, care m-a rugat însă să nu-i spun fratelui ei ce aveam noi de gând. — Nu știu cât de bine îl cunoști tu pe Dobrin, e fratele meu vitreg, n-ar trebui să-l vorbesc de rău, dar e un om periculos, crede-mă, nu te mint! mi-a spus Liliana când am ajuns acolo.

Liliana avea un defect din naștere, se născuse cu un picior mai scurt și șchiopăta puțin. Din cauza asta, la 25 de ani era încă nemăritată, deși era mult mai frumoasă decât în poza pe care mi-o trimisese. M-am instalat în camera pe care o pregătise pentru mine, în casa bunicilor ei din partea mamei, unde locuia de la moartea mamei ei, care fusese măritată cu tatăl lui Dobrin. Liliana era învățătoare la școala din comună, copiii o iubeau mult. Primarul era un bun gospodar și, cum la marginea comunei se deschisese după 1990 o fabrică, se gândise să facă o cantină pentru muncitorii de acolo, fiindcă mulți făceau naveta și veneau din multe comune și sate învecinate.

Acolo am avut norocul să găsesc un loc de bucătar, deoarece fosta bucătăreasă era în concediu de maternitate. Din recunoștință, m-am întrecut pe mine însumi și le făceam cele mai gustoase mâncăruri muncitorilor.

Curând, au venit și copiii lor să mănânce la cantină, iar apoi am început să fiu invitat să gătesc la nunți și tot felul de petreceri de-ale lor. Liliana era foarte fericită că oamenii m-au îndrăgit și că nu am dezamăgit-o. 0 iubeam sincer, dar n-am îndrăznit s-o cer de soție, eu, un fost pușcăriaș. Peste vreo doi ani însă, m-a întrebat ea dacă nu o vreau de soție.

— Mi-ești foarte dragă, dar n-aș fi îndrăznit să-ți cer să fii soția mea.

Toată lumea s-a bucurat pentru noi. N-am avut încotro și am făcut o nuntă mare, să poată veni toți cei care doreau să ne fie alături. Peste mai puțin de un an, Liliana mi-a dăruit un fiu și, în sfârșit, pentru prima oară în viață, datorită soției mele, am putut simți și eu ce înseamnă să ai o familie. în vara de după ce s-a născut Viorel, am renovat casa, am făcut baie, să nu mai trebuiască să îmbăiem copilul în lighean, cu apă încălzită. Eram fericit cum nu mai fusesem niciodată.

Peste câteva luni, am primit însă o scrisoare de la Dobrin, care-mi scria că va fi eliberat mai devreme pentru bună purtare și are gânduri mari pentru mine. M-am înfiorat și m-am speriat la gândul că va trebui să-l primim în familia noastră. Cum-necum, aflase că m-am însurat cu sora lui vitregă și îmi bătuse obrazul că n-am așteptat să iasă el ca să facem nunta. Tatăl lui locuia singur și dăduse în patima beției, după ce îi murise nevasta, mama Lilianei.

Gurile rele spuneau că Dobrin nu era străin de moartea bietei femei. Liliana mi-a spus că Dobrin e un om rău, dar că totuși nu-l crede în stare de crimă. Când s-a întors, Liliana aștepta al doilea copil. Spre sur-prinderea noastră, n-a vrut să locuiască la noi. Ce să zic? Am răsuflat ușurați.

Câteva luni a stat cuminte, dar, după un timp, s-a dat și el la băutură cu taică-său. Nu-i plăcea să muncească, nu făcuse nimic în viața lui. Apoi, a răspândit povești urâte despre mine, iar când au început să dispară lucruri din casele oamenilor, el a pus totul în seama mea. Liliana era tare supărată. Norocul nostru a fost că oamenii căpătaseră încredere în mine și nimeni n-a plecat urechea la spusele lui Dobrin.

Peste alte câteva luni, a venit în comună și un alt fost coleg de-al lui de celulă, și furturile s-au îndesit. Ba mai mult de atât. Dobrin și Necula, amicul lui, când erau băuți, se dădeau la nevestele și copilele din comună.

Tocmai în perioada aceea, primarul îmi făcuse rost de un contract de bucă-tar pe un vas de croazieră.

— Mi-am pus obrazul pentru tine, nu poți să mă refuzi. Am eu grijă de ai tăi, nu-ți fie teamă!

Liliana m-a încurajat să plec, aveam deja doi copii, nevoile crescuseră, iar lefurile noastre erau mici. Urma să lipsesc câteva luni bune, iar dacă angajatorii erau mulțumiți de mine, contractul se putea prelungi. Lucrurile ar fi fost mult mai simple dacă mi-aș fi putut lua familia cu mine, dar… așa ceva nu e permis. Am plecat cu inima îndoită.

La scurt timp după plecarea mea, Liliana mi-a scris că Dobrin și prietenul lui au plecat la București, așa că puteam sta liniștit. Am răsuflat ușurat, fără să știu însă că plecarea lor a fost numai o stratagemă și că furturile au început să se țină lanț. Dobrin și Necula spărgeau case în tot județul, iar Poliția nu reușea să-i prindă și nici nu avea dovezi că ei erau făptașii.

De ziua aniversării căsătoriei noastre, eu eram în larg, dar aranjasem cu cine-va să-i trimită Lilianei un ceas splendid, o bijuterie, fără să mă gândesc că aș putea-o pune astfel în pericol, pentru că și Dobrin, la fel ca nea Fane, de la care învățasem meserie, era „sensibil” la frumos.

Vestea s-a răspândit rapid în toată comuna, după ce Liliana a primit cadoul meu. Au prins de veste, firește, și Dobrin, și Necula. Mult mai târziu am aflat că Dobrin se îndrăgostise, în drumurile lui pe la București, de o fătucă dată dracului, învățată cu lucruri scumpe, așa că ceasul Lilianei i s-ar fi potrivit mănușă. Numai că scumpa mea soție și vecinii noștri cărora Dobrin le călcase deja casele și le luase bani sau lucruri de preț puseseră la cale un plan. Era vară și era cald. Liliana a dus copiii la culcare și s-a pregătit și ea de culcare. A lăsat fereastra de la dormitorul nostru deschisă, deși îmi promisese că o să aibă grijă. Detaliile întâmplării din noaptea aceea le-am aflat când m-am întors acasă: Liliana și-a dat seama că lui Dobrin îi vor sticli ochii când va auzi de ceasul primit de la mine. Fătuca de la București îi luase rău mințile. Așadar, câte-va seri la rând a lăsat fereastra deschisă și ceasul la îndemână. Dobrin a studiat, probabil, terenul, iar când i s-a părut lui momentul prielnic, a intrat în dormitor, cu o căciulă de schi pe cap, în chip de cagulă.

A umblat tiptil, ca o pisică și, pentru că era lună plină, a descoperit imediat ceasul pe noptiera Lilianei, l-a băgat în buzunar și a dat să plece. Numai că, în clipa aceea, a primit o lovitură cumplită la cap și a căzut cât era de lung. Pe întuneric, loviturile au continuat o vreme, trupul îl durea de parcă fusese călcat de tren. într-un târziu, când loviturile au încetat, s-a aprins lumina, cineva i-a smuls căciula de pe cap și atunci i-a putut vedea pe atacatorii lui: vecinii Lilianei, înarmați cu bâte. Vecinii s-au prefăcut mirați când au văzut cine e hoțul. Iar Dobrin, care și-a dat seama că îi întinseseră o cursă, i-a dat Lilianei ceasul înapoi și le-a promis că se dă pe brazdă.

— Uite cum stau lucrurile, băiete! i-a spus primarul. Noi ne avem ca frații în comuna asta. E păcat că ai încercat să dai vina tocmai pe un băiat bun, care-și vede de treabă și care nu te-a vorbit niciodată de rău. îți spun un lucru: dacă vrei să nu te dau pe mâna Poliției și să nu ajungi iarăși unde ți-ar fi locul de drept, fă-te nevăzut! Dispari din viața noastră pentru totdeauna, uită meleagurile astea și apuc-o încotro vezi cu ochii! Ne-am înțeles?

Dobrin s-a ridicat cu greu de jos. îl dureau toate, dar s-a abținut să geamă. și-a dat cuvântul de onoare că va pleca pentru totdeauna și nu-l vor mai vedea nicicând.

— Nu prea mă încred în cuvântul tău, băiete, e de ajuns să nu mai calci pe-aici! Ne-am înțeles? Am atâția martori, uită-te bine la ei! Dacă te mai prind pe-aici… știi ce te așteaptă!

Din noaptea aceea, nimeni n-a mai auzit de Dobrin. Tatăl lui și-a găsit o femeie cumsecade, să-i poarte de grijă, și s-a dat pe brazdă, s-a lăsat de băut. Eu am reușit să rezist pe vas numai doi ani. Mi-era prea dor de Liliana și de copii. M-am apucat de grădinărit, să avem ce mânca, Liliana le face hăinuțe copiilor cu mâinile ei, nu mai trebuie să le cumpărăm decât încălțări și rechizite.

Trebuie să recunosc că, după ce m-am așezat la casa mea și am avut copii, am încercat de câteva ori să dau de urma mamei. în naivitatea mea, mi-am imaginat că s-ar bucura dacă ar afla că are nepoți. N-am găsit-o. Din fericire însă, frații mei nu s-au dat bătuți așa de ușor ca mine și m-au găsit. Vara trecută, m-am pomenit cu ei la poartă. Sigur că eram cu toții schimbați, eram oameni în toată firea. Mi-au povestit cum s-au găsit mai întâi unul pe altul și ce mult timp le-a luat apoi să dea de mine.

Undeva, în fundul unui sertar, ascunsesem cutia mea cu comori, în care păstrasem câteva fotografii cu mama, cu tata și cu frații mei. Ne-am uitat la ele și ne-am promis ca, de acum înainte, să ne întâlnim măcar o dată pe an cu toții.

Prima întâlnire o avem vara asta în America, la George, care are împreună cu părinții lui o fermă în Arizona. Liliana (trebuie să recunosc însă că și eu) se teme la gândul că vom zbura atâtea ore cu avionul. Copiii sunt însă încântați.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Tânărul s-a apropiat de ea la metrou şi i-a spus deschis: Am 28 de ani, sunt bucureștean din tată în fiu si n-am prieteni deloc. N-am avut nicio iubită, ai mei mi-au cumpărat un apartament, în speranța că poate se va lipi vreo fată de mine, dar locuiesc de 4 ani singur. Ce a urmat

Tânărul s-a apropiat de ea la metrou şi i-a spus deschis: Am 28 de ani, sunt bucureștean din tată în fiu si n-am prieteni deloc. N-am avut nicio iubită, ai mei mi-au cumpărat un apartament, în speranța că poate se va lipi vreo fată de mine, dar locuiesc de 4 ani singur. Ce a urmat

„Nu v-am scris pentru a vă pune la curent cu povestea mea de dragoste, până la urmă, una ca oricare alta, ci pentru a vă mărturisi cum am descoperit eu că nimic, dar absolut nimic pe lumea asla nu e întâmplator și că noi suntem doar niște simple marionete, manevrate de mâna dibace a destinului. Vă las plăcerea să descoperiți singuri…

Acum doi ani, de Mărțișor, am primit un cățeluș ca o jucărie. Nu mai avusesem până atunci vietăți și mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc să fiu mai puțin egoistă și să am grijă de Oblio, cum l-am botezat, în amintirea unui personaj dintr-un film de desene animate care mi-a plăcut foarte mult cândva. Deși era atât de mic, Oblio mi-a umplut sufletul și viața. Mă durea sufletul când trebuia să plec dimineața la serviciu și să-l las singur.

Avea jucăriile lui, nu-i lipsea nimic, dar el avea nevoie de mine. Când a venit vara, am început să ne plimbăm cu bicicleta. Oblio era foarte încântat în coșulețul pe care i-l prinsesem de bicicletă și privea foarte mândru la cei din jur. N-am reușit să-l obișnuiesc cu ham și, din cauza asta, într-o zi, inevitabilul s-a produs… L-am pierdut. N-am înțeles pentru nimic în lume ce s-a putut întâmpla. Am umplut cu afișe tot cartierul, am bătut pe la porți, degeaba. Oblio parcă intrase în pământ. Am plâns, am suferit ca un câine. Dar nu l-am mai găsit. Mi-am jurat să nu mai accept alt animal, de vreme ce nu am fost în stare să am grijă de un suflețel atât de puțin pretențios.

In cele din urmă, n-am avut încotro, a trebuit să-mi văd de viață, dar nu era seară în care să nu adorm plângând. știu că, poate, par ridicolă, dar sunt sinceră. Oblio era cel mai bun și drag prieten al meu, asta și pentru că nu sunt o persoană foarte sociabilă.

La un moment dat, la vreo trei luni după ce-l pierdusem pe Oblio, la noi la firmă s-a angajat un tânăr, un IT-ist foarte priceput la meseria lui, dar extrem de puțin sociabil, la fel ca mine. Își petrecea tot timpul cu nasul în treburile lui, ciugulea câte ceva și pleca întotdeauna ultimul. O vreme, m-am întrebat dacă nu cumva e mut, pentru că nu-l auzisem niciodată spunând nimic. Făcea tot ce i se spunea, rezolva totul cât ai clipi, toată lumea era mulțumită de el, dar la asta se reducea relația lui cu ceilalți.

Într-o seară, am lucrat mai mult ca de obicei și am plecat aproape odată cu el. Afară era încă vreme frumoasă, deși era octombrie, și am observat că și el circula cu bicicleta. Ca să intru în vorbă, a doua zi, am așteptat până când l-am văzut pregătindu-se de plecare, iar în parcarea firmei m-am prefăcut că ceva nu mergea la bicicletă și l-am rugat să mă ajute. A meșterit ceva, s-a uitat la mine lung și mi-a făcut semn că totul era în regulă. I-am mulțumit, a dat din cap și a așteptat să plec. „Halal stil de intrat în vorbă mai am și eu”, mi-am spus și am lăsat-o baltă. Era limpede că Horia, aflasem că așa îl cheamă, nu avea chef de socializare și mi-am văzut de ale mele.

Vremea începuse să se strice, așa că am renunțat la bicicletă și am început să circul cu metroul. Într-o după-amiază, l-am zărit și pe el în metrou. Nu m-am apropiat, l-am lăsat în pace, m-am gândit că poate l-ar enerva insistența mea. Numai că s-a apropiat el de mine.

— Anul ăsta cred că trebuie să ne lăsăm acasă bicicletele. Nu-mi place deloc să circul la înghesuială, să văd atâtea chipuri obosite și plictisite în fiecare zi, dar n-am încotro. Mașină n-aș avea curaj să-mi iau. Cu bicicleta mă simt în siguranță. șoferii se tem să nu mă lovească și mă feresc chiar ei. N-ai vrea să mergem la un film?

Eram absolut uluită. Era prima oară când îl auzeam vorbind și am constatat că are o voce frumoasă, caldă, prietenoasă și, în plus, mă invita la film. Așa că, de data asta, am amuțit eu.

— Dacă nu-ți face plăcere să ieși cu mine sau ai pe altcineva, poți să fii sinceră și să-mi spui, n-am să te mai deranjez a doua oară.

și a dat să plece în celălalt capăt al vagonului.

— Stai, stai! Nu aveam de gând să te refuz. Eram doar… Nu te-am mai auzit niciodată vorbind.

— Ah, da, știu. Lumea zice să sunt mut și unii mă compătimesc. Nu prea îmi pasă de părerea celorlalți. știu că sunt cam sălbatic, dar ăsta sunt. Cum spun americanii: „Take it or leave it”, altfel spus, îți convine – bine, nu – la fel de bine.

— Doamne, dar repezit mai ești! Nici eu nu sunt un model de persoană sociabilă, dar dă-mi și mie voie să mă mir că… m-ai invitat.

— Ai pe cineva? Nu vreau să-ți stric ploile! Sau, dacă nu-ți place de mine, spune-mi-o în față. Suport!

— Sunt singură și accept cu plăcere să ieșim împreună. Mulțumesc de invitație!

— Ce filme îți plac? Dar să nu-mi spui că filmele bune…

— Exact asta voiam să spun, mi-ai ghicit gândurile.

— Atunci, ar trebui să te invit la mine. Poți vedea ce film vrei, dar bănuiesc că nu ești genul să accepți să vii acasă la un necunoscut. Ar trebui să încercăm mai întâi ne cunoaștem mai bine. Dacă era vreme frumoasă… Nu prea am idee unde am putea merge: să bem o cafea, să stăm de vorbă. Ai încredere în mine?

— Parcă ziceai că ești un necunoscut.

— Uite, îți fac un rezumat. Ce vrei să știi despre mine? E simplu… Pe urmă, poți verifica informațiile la HR și ai să vezi că nu te mint. Am 28 de ani, sunt bucureștean din tată în fiu, am fost strălucit la învățătură, dar n-am prieteni deloc. Nu-mi place să mă amestec cu turma, nu-mi plac petrecerile și nici glumele proaste. Încă din liceu, colegii mei erau mânați de un singur interes: să facă multe victime printre fete. Mi s-a părut umilitor și pentru ei, și pentru ele. N-am avut nicio iubită, ai mei mi-au cumpărat un apartament, în speranța că poate se va lipi vreo fată de mine, dar locuiesc de 4 ani singur, iar unicul personaj care s-a lipit de mine e cățelușa mea, Mara, care sunt sigur că, dacă ar putea, mi-ar vorbi. Când le-am vorbit alor mei despre Mara, am uitat intenționat să menționez că e vorba de o cățelușă. Au fost fericiți la culme și ne-au invitat pe la ei, ca să o cunoască. Dacă i-ai fi văzut ce dezamăgiți au fost…

Pe urmă, au îndrăgit-o și ei. În mare, cam asta e tot. Nu am o viață secretă, sunt un sălbatic plicticos. Poți să fii sigură însă că nu mint niciodată, ba chiar am obiceiul să le trântesc tuturor adevărul în față fără ocolișuri, așa încât cei mai mulți ajung să mă urască. Până și cu fratele meu m-am certat din cauza asta. Am văzut-o pe soția lui giugiulindu-se pe o terasă cu cel mai bun prieten al lui, așa că m-am dus țintă la el și i-am spus tot. Ea l-a aburit cu tot felul de minciuni, el a iertat-o, deși eu sunt convins că și-a continuat relația cu celălalt și sunt bine mersi, iar pe mine mă urăște de moarte. Fratele meu! Ah! Am avut acum câțiva ani o tentativă de a-mi face o prietenă. Era o fată frumușică, dar cam sărăcuță cu duhul, ca să fiu delicat. Mi-am spus că nu contează, important era să țină la mine așa cum sunt. Angelica era din provincie și venise să se căpătuiască. Aflase ea de la colegii noștri de facultate că ai mei sunt oameni cu bani și-mi pusese gând rău.

Sărăcuță cu duhul, dar hotărâtă și pusă numai pe rele. Am fost câteva luni împreună, mă rog, era așa și așa, dar biata de ea nu s-a putut abține să-și împartă farmecele și cu alți bărbați. Până la urmă, l-a obligat pe unul din asistenți s-o ia de soție. Când a rămas însărcinată, s-a dus la nevasta lui și i-a spus tot. Fată bună, draga de Angelica! Ai să râzi, dar acum cochetează cu politica. și nu m-aș mira să aibă succes.

— Ești foarte amuzant! Cred că n-am mai râs cu atâta poftă de o mie de ani… îți place să te iei peste picior. Cred că ai fi un actor foarte convingător.

— Da, și eu cred asta. Am fost în echipa de teatru a liceului și am avut un succes nebun. Erau moarte fetele după mine… Glumesc! Da, îmi place să fac haz de necaz și haz de mine, să nu-i las pe alții să o facă în locul meu. Pentru mine, faptul că părinții mei au bani a fost un handicap. Am fost ani de zile o țintă, atât și nimic mai mult. Nu-mi place să fiu în bătaia puștii, detest vânătorii, fie că au fustă, fie că nu. Te-am convins? Ai avea curajul să-mi faci o vizită? Sunt absolut inofensiv! și, în plus, tata mi-a adus o bâtă autentică de baseball, ți-o dau de cum intrăm în casă, pentru orice eventualitate. Dacă mă pălești în moalele capului, nu mă mai ridic de jos. în plus, o să-ți fac cunoștință cu Mara. și am și o surpriză.

Am acceptat. Am intrat într-un magazin, am luat ceva de-ale gurii, apoi într-un Petshop și am luat mâncare pentru Mara și ne-am urcat în lift. Tot timpul am avut o presimțire. Presimțeam că mi se va întâmpla ceva bun. Horia îmi inspira încredere, deși nu știam mai nimic despre el. Mă simțeam de parcă l-aș fi cunoscut de când lumea.

Când am ajuns în dreptul apartamentului, am auzit niște gheruțe zgâriind ușa. Mara nu mai avea răbdare, era limpede. Numai că păreau a fi mai multe perechi de gheruțe. Horia a deschis încet ușa, și atunci am văzut o întreagă familie de cățeluși. La un moment dat, unul dintre ei a țâșnit spre mine, mi s-a urcat în brațe și a început să mă lingă cu frenezie. Pe urmă, mi-a dat de înțeles că trebuie să-l las jos și s-a dus lângă familia lui: Mara și puișorii lor. Ați ghicit? Tatăl familiei era Oblio al meu!

Horia a înțeles că eu și Oblio ne cunoaștem și mi-a spus cum s-a întâmplat.

— Mă plimbam cu Mara cu bicicleta. Ea era în perioada aceea… știi tu, favorabilă împerecherii, așa că o țineam în coș, n-am lăsat-o pe jos. Ne-am făcut plimbarea obișnuită și, când am ajuns acasă, am constatat cu uimire că aveam doi câini, numai că unul era mascul. S-au tot drăgălit multă vreme și… uite cu ce m-am ales. Am lipit afișe prin zona în care ne plimbam, fiindcă mi-am dat seama că Musiu, cum îi spun eu, s-a pierdut, dar nimeni nu m-a sunat. Așa că l-am adoptat și mi-am sporit familia. După cum vezi, suntem o familie fericită.

— Dumnezeule, cum o fi ajuns Oblio până aici?

— Oblio îl cheamă?

și Horia s-a pus pe râs.

— Eu cred că Musiu i se potrivește mult mai bine.

Așa l-am regăsit pe Oblio, pardon, pe Musiu și mi-am reîntregit și eu familia. Nu m-a lăsat însă inima să-l iau din sânul familiei lui, așa că, după vizite regulate, m-am mutat și eu la Horia. Relația noastră a fost destul de dificilă la început, nici nu putea fi altfel. Cum se pot înțelege doi oameni care au zeci de tabieturi și care au trăit tot timpul singuri, nefiind obligați să împartă nimic cu nimeni? Numai că Horia s-a deschis, încetul cu încetul, ca o floare, chiar dacă mai avea și spini pe ici, pe colo. Era foarte sincer, nu mă mințise, și uneori trântea câte un adevăr care te uluia. Mi-a spus, de pildă, că el a preferat întotdeauna să doarmă în pijama și că ar vrea să fac și eu la fel. Am râs și l-am întrebat de ce.

— Pentru că sexul nu e totul într-o relație. și mă enervează că în jurul lui se învârte totul. Doi oameni trebuie să se iubească, să se înțeleagă și abia apoi… Până și Musiu știe ce înseamnă delicatețea.

Mi-am dat seama că, la vârsta lui, Horia nu mai făcuse niciodată dragoste cu o femeie și-i era teamă, teribil de teamă, să nu mă dezamăgească. Nu mi s-a părut deloc deplasat că și-a dorit să facă dragoste cu femeia pe care o iubește. Tocmai asta mi-a plăcut cel mai mult la el, că nu este ca ceilalți. știu că nu trebuie să-mi las hainele, după ce mă dezbrac, aruncate prin cameră, fardurile la vedere și multe altele, dar toate astea sunt un fleac dacă pun în balanță toată dragostea pe care mi-o dăruiește Horia.

Peste câtva timp, ne-am mutat la bunica lui Horia. Locuia într-o casă mare și-i era teamă singură. Mie mi-a venit ideea să facem acolo un mic cămin pentru câini, nu de alta, dar deseori ne pomeneam cu câte o cutie plină cu pui în curte. M-am înscris la Facultatea de Medicină Veterinară, dar, până când termin, o asociație ne dă căsuțe pentru noii chiriași, iar oameni de bine ne ajută cu hrana. știu că ceea ce facem noi e o picătură într-un ocean, dar orice gest contează. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte că am să-mi întâlnesc sufletul-pereche datorită micului meu prieten, plecat și el să-și caute iubirea.

Poate că povestea mea vi se pare caraghioasă, simplistă, pentru că nu se referă la probleme grave de viață, dar credeți-mă că, până atunci când l-am întâlnit pe Horia, am avut senzația că nu sunt întreagă, că nu pot fi eu însămi. Horia mi-a dăruit exact ce îmi lipsea ca să pot fi o ființă întreagă și fericită. Am vrut doar să vă descrețesc puțin frunțile cu povestea mea. Să nu credeți că pentru noi viața e doar o joacă.”

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Orașele care te plătesc să te muți acolo: Case și terenuri GRATIS!

Unii vor să îşi părăsească ţară natală în căutarea unui loc de muncă mai bun, însă puţini ştiu că în lume există mai multe oraşe care chiar sunt dispuse să te plătească pentru a te mută şilucra acolo.

Se poate spune că aceste oraşe recrutează locuitori, cărora le oferă beneficii foarte atractive pentru a-i ajută să–şi construiască o nouă viaţă într-un loc necunoscut, scrie BBC Capital.

Localitatea Kaitangata din Nouă Zeelandă a ajuns în presă internaţională luna trecută, pentru că se confruntă cu o problema ciudată: are prea multe joburi şi locuinţe foarte ieftine, însă nu sunt suficienţi oameni care să le ocupe.

Kaitangata se află în regiunea Clutha din sudul Noii Zeelande şi, iniţial, jurnaliştii au transmis în mod eronat că autorităţile sunt dispuse să ofere 160.000 de dolari unei persoane doar pentru a se mută acolo.

Cum informaţia nu era chiar reală, Consiliul local din Clutha a venit cu clarificări. Kaitangata are 800 de locuitori şi se află într-o zona rurală, la 80 de kilometri de cel mai apropiat oraş, Dunedin. În loc să-i plătească pe oameni cu o suma din şase cifre să se mute acolo, autorităţile au lansat un program de recrutare prin care le oferă gratis familiilor o casă şi un teren în valoare de circa 165.000 de dolari.

Între timp, oficialii neozeelandezi au spus că în regiunea Clutha sunt disponibile circa 1.000 de locuri de muncă în domenii diverse, de la agricultură până la asistenţă medicală şiconstrucţii.

Totuşi înainte de a cumpără un bilet doar dus spre Nouă Zeelandă trebuie să ştiţi că, dacă sunteţi obişnuiţi cu viaţă agitată din oraş, v-aţi putea acomoda mai greu cu traiul liniştit şi poate banal din sudul acestei ţări.

Ferme ieftine de vânzare

Celor care au o anumită pregătire poate că le este destul de uşor să se mute într-un loc în care există cerere mare pentru meseria lor. De exemplu, în statul australian Tasmania, se cautăproducători din industria lactatelor dispuşi să se mute acolo prin programul Skilled Work Visa.

În zona există foarte multe ferme complet echipate, dar pe care nu le mai foloseşte nimeni, ci sunt scoase la vânzare la preţuri mici, de exemplu 50% din preţul fermelor din Marea Britanie. Totuşi, precum Kaitangata, Tasmania este la câteva zeci de ore de zbor de Europa.

Dacă ai fi dispus să te muţi, dar undeva mai aproape de casă, este de ştiut faptul că Irlanda, de exemplu, tocmai a lansat o campanie de a atrage 3.000 de specialişti IT pe an.

Karl Flannery, CEO al Storm Technology, spune că industria IT din Irlanda a crescut mai repede decât s-a anticipat, iar analiştii estimează că această va continuă să se dezvolate. Cele maimulte locuri de muncă sunt în Dublin, însă există companii IT şi în alte oraşe precum Cork şi Limerick.

Terenuri cu câţiva dolari în Canada

De asemenea, mai multe oraşe din America de Nord oferă terenuri la preţuri de nimic pentru a-i convinge pe profesionişti să se mute acolo. Printre acestea se numără provincia Manitoba din Canada, care pune la dispoziţie proprietăţi aproape gratis noilor veniţi, pentru a rezolva problema populaţiei îmbătrânite.

Municipalitatea din Pipestone, o regiune puţin locuită situată la 75 de kilometri de graniţa cu Statele Unite, oferă terenuri la preţul de doar 8 dolari. Cei care se înscriu în acest program trebuie doar să deschidă un depozit rambursabil de 780 de dolari şi să se angajeze că vor construi o casă pe terenul respectiv în 90 de zile de la semnarea contractului.

Principalele domenii în care se caută specialişti sunt industria petrolului, agricultură şi creşterea bovinelor. De asemnea, municipalitatea din Pipestone oferă un bonus de 25.000 de dolari pentru deschiderea de noi afaceri.